Favola. Ai caroccee e fiaccaree, La giustizia de sto mond La someja a quij ragner Ordii in longh, tessuu in redond Che se trouva in di tiner. 2 Dininguarda ai mosch, moschitt Che ghe barzega on poo arent, Purghen subet el delitt Malappenna ghe dan dent. A l'incontra i galavron Sbusen, passen senza dagn E la gionta del scarpon La ghe tocca tutta al ragn. Fiaccarista e vicciuritt Che vee foeura de manera, Inanz batt quij gambaritt Pensee ai mosch e a la ragnerą. A cert forestee che viven in Milan, Ode. Merda ai vost ariezz, Tornee pu per on pezz: I avessem nanca vist Col fagottell sott sella a entrà in Milan Magher, umel e trist, Sti gran bondanz, sti malarbetti crist! Hin staa chì, s'hin faa su Slongà el coll come i gru, E adess, porconi, el ghe fa ingossa anch lu! Nun, pover buseccon, Se semm strengiuu in di cost per fagh el lough De scoldass al nost fœugh; E lor cont el carbon Se spassen via a tengen el muson, Merda, ve torni a dì, Marcanaggi pajasc de forestee! Andee fœura di pee; E inanz de tornà chì, Speccee de prima che vel diga ml. E chi hin sti forestce Che se la scolden tant contra Milan? Sur nò: hin tutt gent chì adree; Hin d'Italia anca lor.......... Peh la miuee! Oh Italia desgraziada, Cossa serv andà a tœulla cont i mort, n temp che tutt el tort In De vess inscì strasciada L'è tutt de tl, nemisa toa giurada! Sur sì, se te set senza Legg e lenguagg, se tult hin forestee Se, a dilla in confidenza, Te tegnen i dandinn, l'è provvidenza. E fin ch'el natural Nol te giusta on deluvi o on terremott, L'ess inscì l'è nagott: Mej i Turch coi su pal, Che l'invidia e i descordi nazional. Ma stemm a la reson: Eel sto porch d'on paes che ve despias? Lassell in santa pas; Andemm, spazzetta, allon! V'emm forsi ligaa chì per i mincion ? Alto donca, tabacch! Andee fœura di ball sanguadedì! Già che podem guarì La piaga del destacch Forsi mej col butter che coi triacch |